Capătul satului
Pe marginea drumului era mai uscat
Şi drumul urcă spre o pădurice
Pe acolo am dat nas în nas cu primăvara
Brânduşa de primăvară (crocus aureus) sau şofrănel
Crocus variegatus
Primii muguri
Drumul urcă pe lângă stâncile astea
De aici se vede satul
Şi iar urcăm...
Pomişorul ăsta îşi agita tare frunzele din toamnă
Până am dat de capătul drumului
Dar acolo...se vedea superb de sus
Şi am luat-o pe aici pe lângă stânci
Am mai găsit o floricică
Şi surpriza de după colţul stâncii
Ne-am dat seama că am luat-o greşit,dar am continuat drumul în jos ca nişte căpriţe de munte echipate cu adidaşi în picioare.Cu chiu cu vai,am ajuns la scări.Picioarele ne alunecau uşor pe gheaţa de sub zăpadă.
Am luat-o pe scări în jos...
Şi aşa am dat de Grota Haiducilor!
În dreapta se deschide o mică peşteră
Nu am intrat,neavând echipament adecvat pentru asta.Se auzea susur de izvor...
Aşa se vede din grotă
Nişte colţi de iarnă
Se spune că în acest loc şi-au găsit ascunzătoare câţiva "capi" care luptau pe atunci în rezistenţa anticomunistă din Dobrogea.Specific rezistenţei anticomuniste de atunci,a fost faptul că organizatorii ei erau în mare parte aromâni.Aceste grupuri de haiduci s-au format în anul 1945,când şi ţinutul dobrogean a fost supus aceloraşi tragice transformări sociale ca în întreaga ţară.În anul 1949 securitatea organiza acţiuni de prindere a acestor haiduci.Pădurile şi dealurile Babadagului le-au fost ascunzătoare multora dintre ei.
Ne-a placut ce am văzut aici,mai ales panorama care se vede de la grotă.Plecăm de aici,dar o luam pe scări în sus.
Aşa se vede în jos
Soarele ne întâmpină mai voios în capătul scărilor
Ieşim iar în pădure
Iar am dat de el!
Acum ştiu de ce îşi agita frunzele pomişorul ăsta.Parcă ar fi zis:"ţi-am zis să nu o iei pe acolo!!!"
Am făcut cale întoarsă spre sat tot prin pădurice.Mi-a plăcut cum cădeau razele blânde de soare pe tot ce era în jur.
Lichenii au format o inimioară
O vizuină
Ăsta ne-a dat târcoale pe sus în cercuri .Curios şi el!
Şi ăsta la fel
Înapoi spre sat
Cedăm trecerea...
Înapoi spre casă
Frumoasa plimbare ati mai facut! Imi plac mult pozele cu branduse si panorama de sus. Ati avut noroc: stii cati oameni inghitise pasarea de fier? :D
RăspundețiȘtergereMă bucur mult de vizită Cristi.Sunt într-adevăr locuri foarte frumoase în Dobrogea.Cu pasărea de fier am rezolvat-o,până la urmă eram prea mititele pentru ea :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase articolele postate pe blog-ul tau! Vara asta chiar intentonez sa fac un drum prin Valea Teilor si la manastirea Cocos.
RăspundețiȘtergereUn mic amendament am la acest articol, si anume: la inceputul articolului ai folosit un termen un pic comic "coibanas". Acum nu stiu daca a l-ai folosit intentionat sau e o greseala de editare, dar am zis sa mentionez, ca poate e o greseala.
Numai bine si la cat mai multe astfel de articole!
Mulţumesc frumos de vizită Anonim şi de atenţionare :)
ȘtergereSigur este o greşeală de editare.Am corectat.
Superbe imagini.Am crescut pe aceste dealuri si i-mi amintesc si astazi de mersul dupa ghiocei,toporasi,bujori,mere padurete,macris,flori nemuritoare,datul cu saniuta pe derdelus sau pe gheata raului din vale .Le povestesc copiilor mei despre aceste locuri si de copilaria superba pe care noi am avut-o (generatia 60-64).Felicitari!
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi mă bucur că v-am dăruit prin acest jurnal amintiri plăcute d-voastră :)
Ștergeresuperb
RăspundețiȘtergere