Vremea din ziua aceea nu a fost tocmai frumoasă,norii gri au acoperit cerul şi a început să plouă mărunţel.
Mica biserică a mânăstirii a fost neâncăpătoare pentru toată lumea venită.
După terminarea slujbei, fiecare şi-a luat apă sfinţită pentru acasă.
Cei care nu au mai apucat să îşi ia apă sfinţită din butoaie, s-au mulţumit cu cea de la pompă că şi aceea era sfinţită.
Unii au preferat masa de hram a mânăstirii, alţii micii şi fripturile din târg
Interesante socluri pentru stupi...
Tradiţia de a se face târg pe locul acesta e foarte veche. În perioada medievală aici se organizau serbări câmpeneşti într-un stil aparte, adaptat tradiţiei epocii respective la o dată fixă din an. Mai târziu această serbare, a continuat să se facă chiar în ziua de Izvorul Tămăduirii când cei de religie ortodoxă sărbătoresc miracolul izvorului tămăduitor. Înainte aici se aduceau şi animale din ogradă, capre, oi, vaci şi cai pentru a fi stropite cu apă sfinţită, iar fetele se întâlneau cu feciorii buni de însurătoare.
Fiecare a venit cu ce a putut, cu maşina, cu scuterul sau cu căruţa.
Mulţi au urcat până sus la izvor să-şi ia apă sfinţită de acolo.
Şi unii au urcat chiar până sus la Cruce.
Alţii au adunat ceva verdeaţă pentru animale...
Zmeul ăsta mi-a plăcut :)
Hmmmm...
Tradiţia se ţine încă. Până când?...nu se ştie!
Ploaia ne-a gonit pe toţi repejor spre casă, altfel petrecerea ar fi continuat până târziu în noapte.
Şi plouă...
Şi tot plouă...
Până data viitoare s-auzim de bine!