Bine ai venit pe Blog Dobrogean!
"În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul -iar apoi întreaga mea fiinţă- s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă.
Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână"
Geo Bogza

Persoane interesate

Cred că nu mai este nevoie să vă spun că toate imaginile şi textele de pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite decât cu acordul în scris al acestuia,conform Legii nr.8/1996.
Mulţumesc!

marți, 2 aprilie 2013

Primăvara are porţile închise!

Nu vă este dor de Primăvară?
Pentru că eu m-am cam săturat până peste cap de frig şi de cenuşiu şi pentru că albul curat al zăpezilor stă pe la noi din ce în ce mai puţin,am plecat să caut Primăvara!M-am reîntors pe aceleaşi cărări, să o caut la adresa pe care mi-o lăsase anul trecut,dar i-am găsit porţile ferecate bine!


Am luat-o pe cărare şi am început să-i caut urmele...
Totul în jur pare pustiu,doar ici şi colo câteva smârcuri de verdeaţă

Primul semn au fost câteva viorele timide,abia răsărite
Apoi doi ghiocei zgribuliţi de frig,ţinându-şi cald îmbrăţişaţi
Mai încolo,o altă viorea mai  curajoasă
Şi din pas în pas,dau de mai mulţi ghiocei.Unii câte doi...
Alţii câte trei...
Până dau de tot mai mulţi!
Ba mai găsesc şi splendorile astea de ciupercuţe!
Soarele nu vroia să spargă norii,tot lăsându-i să picure...
 Am plecat pe alte cărări...
 Cu speranţa că dăm de Primăvară mai sus,pe creste
Am căutat în susur de izvor...
Sub pietre...

În pârâu...
Urcând mai sus pe stânci.

Aici am dat de alte floricele

Într-o vreme,soarele a reuşit să spargă norii ăia gri invadând cu lumină întreaga vale
Stâncile,până acum gri,au căpătat sclipiri albastre-argintii

De sus se preling molcom pe stânci,câteva şuviţe de apă,probabil de la topirea ultimelor zăpezi.



Am tot căutat până aproape de unde curge pârâiaşul, care la vale formează câteva cascade

Muşchiul verde e îmbibat de apă şi tare alunecos!Păcat că adidaşii mei nu au ştiut mai înainte de asta :D

Mai sus de atât nu am mai putut urca.Stâncile devin din ce în ce mai abrupte neputând fi escaladate cu adidaşi în picioare şi mâinile goale -de mine!De alţii însă,cei care fac escalada sau climbing,aci e de ei!
Aşa că,am pornit la vale pe lângă pârâiaş


Care curge zglobiu şi zgomotos la vale printre stânci formând mici cascade



 Ghioceii împrejmuiesc cascadele ca nişte adevăraţi străjeri


 Aici şi-a făcut  un jgheab de muşchi verde



 Tocmai jos se linişteşte curgând lin până în vale

 Nu vă este dor de Primăvară?
Cred că e adevărat ce se spune,că e mai frumos să cauţi decât să găseşti.Aşteptarea Primăverii este cea mai frumoasă parte din întregul anotimp.E ca iubirile alea mult dorite,care mai bine rămân visate decât împlinite.
 Mai bine mai stăm puţin,o dorim,o visăm şi o aşteptăm...
Şi apoi o să vă întreb:E ceva mai frumos decât Primăvara?
Până data viitoare s-auzim de BINE!

Foto şi text: Ishtar

Interzisa copierea textelor si a imaginilor de pe acest site!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...