Bine ai venit pe Blog Dobrogean!
"În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul -iar apoi întreaga mea fiinţă- s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă.
Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână"
Geo Bogza

Persoane interesate

Cred că nu mai este nevoie să vă spun că toate imaginile şi textele de pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite decât cu acordul în scris al acestuia,conform Legii nr.8/1996.
Mulţumesc!

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Tradiţii Dobrogene...

"În Dobrogea, ca peste tot în ţară, sărbătorile de iarnă încep pe data de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, când cetele de colindători încep să-şi pregătească repertoriul şi îsi repetă colindele. 
Până nu demult, aceste colinde erau diferite, fie că erau pentru pescari sau agricultori, iar în textele folclorice erau prezentate anumite momente din viaţa socială. De Crăciun, mergeau cu colindatul numai feciorii şi barbaţii tineri, iar fetele nu mergeau la colindat niciodată, ele stăteau si aşteptau colindatorii.În dimineaţa de Crăciun se practica mersul cu Moş Ajunul, iar copii care mergeau la colindat ţineau în mână un beţişor pe care-l numeau "colindiţa" cu care atingeau lucrurile din casă. Colindiţa se spune ca era purtătoare a forţelor magice bune. Dacă unii colindatori nu erau primiţi, atunci aveau dreptul să-i scoată poarta celui care se împotrivea.Cu Pluguşorul se mergea în ajun de Anul Nou, iar cu Sorcova şi cu Capra în prima zi a Noului An, şi nu de Crăciun asa cum se întâmplă acum.În zona Dobrogei, obiceiurile de Crăciun şi de Anul Nou nu se deosebesc foarte mult de cele din Lunca Dunării sau din Moldova, deşi unele caracteristici specifice există. Este vorba de aceleaşi obiceiuri care s-au manifestat în Dobrogea altfel decât în Moldova sau în Transilvania.De exemplu, există un obicei al colindatului cu măşti,"Moşoiul"de la Luncaviţa, carea devenit o emblemă, nu numai a Luncaviţei, dar şi a Dobrogei.Fiecare element al acestor tradiţii are o explicatie. Exista ideea că la început de an, Cerul si Pământul se desfac, iar forţele răului se luptă cu cele ale binelui, cele din urmă fiind tot timpul învingătoare. De aceea se folosesc pocnetele de bici, sunetul tălăngilor sau măştile care întruchipeaza răul, tocmai pentru a se alunga spiritele rele.Un alt obicei cu maşti din această zonă care se aseamană cu unul din sudul Moldovei,este"Oleleul" care se practică in zona de nord a Dobrogei,în partea  Măcinului. Ceata de feciori face un cerc şi bat cu tălăngile în pământ, în faţa casei sau a porţii.Se adună o ceată de băieţi şi bărbaţi tineri care pleacă la colindat. Unul dintre ei poartă pe cap poarta o mască roşie, cu gura mare,dinti mari, cu coarne legate între ele cu ardei roşii  iuţi, iar pe deasupra îmbrăcămintei poarta o şubă mare, miţoasă, facută din blană de oaie.Toată costumaţia este menită să înspăimânte. Oleleul pleacă la colindat, copiii ies pe la porţi şi pe stradă să îl vadă şi se ţin după grupul de colindători. Din când în când, Oleleul se întoarce spre copii şi se face spre ei. Cei mici ţipă şi fug extrem de încântaţi...Oleleul şi ceata lui merge cu colinda numai şi numai la casele oamenilor înstăriţi şi foarte  gospodari, nu din poartă-n poartă!Sunt primiţi cu voioşie şi mândrie mare de către gazde, li se dau bani, sânt puşi la masă şi li se dă de mâncare şi de băut.Tot anul care urmează, baiatul care a întruchipat Oleleul nu intră în biserică, nu se spovedeşte şi nu se mărturiseşte.Obiceiul colindatului cu măşti se pierde în negura vremilor, fiind de fapt rezultatul practicilor magice precreştine dinaintea Anului Nou..."
...Şi îmi aduc aminte de anii copilăriei când mergeam cu colindatul...Luna era încă sus pe cer când plecam la colindat cu:
 "Bună Dimneaţa"... la Moş Ajun,
sau "Steaua"...sus răsare,ca o taină Mareee
Steaua străluceeeeşteee şi Lumii Vesteşteeee"...
Bunica ne pregătea trăistile de colind de fiecare dată,după puterea de a căra cele primite la colind şi  înălţimea noastră de prichindei...Şi acum mai am una din trăistile "fermecate" făcute de bunica   :)
Nu rămânea nicio gospodărie din sat necolindată de noi şi de multe ori ne întorceam din drum,acasă, pentru a deşerta bunătăţile primite,mere,nuci,covrigi,cozonac,gogoşi şi alte bunătăţi,pentru că nu mai aveau loc în traistă...Şi nu pot uita aroma dovleacului copt în cuptorul sobei,şuieratul vântului de afară ce răscolea zăpada...şi noi copiii,uzi şi zgribuliţi de la joaca în omăt,frecându-ne mânuţele deasupra plitei încinse de la sobă,îmbujoraţi,aşteptând felia de dovleac copt cu nuci,sau zeama de poame dulci-acrişoare...aromele copilăriei mele....
Din vremuri de demult şi acum se mai aude glasul unei fetiţe colindând...
"Sus în Poarta Raiuluuuuui
Florile dalbe,flori de măăăr,Florile dalbe,flori de măr
Şade Maica Domnuluuuuuui
Florile dalbe,flori de măăăr,Florile dalbe,flori de măr"...

Crăciun Fericit tuturor şi un An Nou plin de împliniri!

Interzisa copierea textelor si a imaginilor de pe acest site!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...