Mânăstirea Casian ~ În căutarea Pietrelor Scrise ~ I ~

Ţinuturile Dobrogei sunt de o frumuseţe uimitoare,singulare pe teritoriul românesc.Dobrogea te surprinde prin peisaje unice,vestigii antice şi numeroase urme ale unei adânci spiritualităţi;este cunoscută încă din antichitate ca fiind provincia Scythia Minor şi prima regiune din ţară în care a pătruns monahismul ortodox sub influenţa călugărilor bizantini.
Partea I ~ Mânăstirea şi Peştera 
Un alt loc în Dobrogea,foarte drag sufletului meu este Ţinutul Casienilor cunoscut încă din antichitate şi care cuprinde sectorul mijlociu al Văii  Casimcea,de la localitatea Pantelimon (fosta cetate Ulmetum) până în localitatea Gura Dobrogei.Aceste plaiuri adăpostesc cea mai veche şi puternică vatră monahală din Dobrogea.

Pe malul drept al râului Casimcea,între Cheile Dobrogei şi Valea Vistornei se înalţă Dealul Casian care domină peste întreaga Vale a Casimcei.

Pe aceste meleaguri s-au nevoit în condiţii aspre de monahism, doi dintre cei mai mari sihaştrii  : Sfântul Ioan Casian alături de Cuviosul Gherman.

Aici,pe vârful dealului, s-a ridicat  Mânăstirea "Sf.Ioan Casian" purtând hramul Tuturor Sfinţilor Români.

Mânăstirea "Sf.Ioan Casian"  cuprinde căteva chilii,o trapeză şi o mică biserică.

În curtea mânăstirii se construieşte încă la o clădire mai mare de biserică,aici urmând să se construiască  un adevărat complex monahal.

Construcţia micii biserici a mânăstirii a început  în anul 2003 şi  are şi ea o poveste.Urmând tradiţia dobrogeană, bisericuţa a fost construită din piatră.
Piatra  a fost adusă cu muncă grea de la demolarea unor anexe ale  gării feroviare Derin de lângă Medgidia, abandonată de C.F.R.Această piatră încă mai păstrează ceva din vechimea celor aproape 100 de ani, fiind cioplită de meşterii pietrari italieni aduşi de Carol I în Dobrogea pentru construirea de gări şi drumuri.

Interiorul micii biserici l-am găsit în renovare.Chiar şi aşa fără nicio pictură,simplitatea în alb chiar că mi-a încântat privirea. Intrând în casa lui Dumnezeu simţi că sufletul se umple de linişte şi pace

O "Gară spre Cer"

 Până ce renovarea bisericii se va termina, slujbele se ţin  în trapeza mânăstirii.

Mânăstirea deţine o raclă cu sfinte moaşte. 

Iată şi planurile de construcţie a bisericii mari

Această mânăstire a fost ridicată în apropierea peşterii unde s-au nevoit Sfântul Ioan Casian şi Cuviosul Gherman.

Aceste imagini le-am făcut de pe malul celălalt al Lacului Casian.

Drumul spre peştera Sfântului sau Grota Sihastrului,cum i se mai spune, coboară pe partea abruptă a dealului spre Valea Casimcei.

De aici de sus,priveliştea care se deschide în faţa ochilor,este deosebit de frumoasă.În zare se văd morile eoliene de la Fântânele. 

Şi chiar se observă cum că Pământul e rotund

Apele Casimcei au fost captate într-un mic lac artificial de agrement privat,aici urmând să se construiască un complex turistic.Treaba asta chiar că nu îmi place pentru că bănuiesc cât de mult va afecta habitatul specific dobrogean din zonă.Specii de plante care cresc numai aici,vor dispare curând pentru că alte specii le vor lua locul.

Se spune că pe vreme de furtună,câteodată, se aude un fel de bocet, că ar fi  pe undeva pe aproape  încă  o peşteră unde romanii au zidit de vii pe dacii răsculaţi împreună cu familiile lor.Mulţi ciobani au auzit această tânguire venind parcă din cer.

Poteca spre peşteră s-a îngustat tot mai mult în ultimii ani datorită ploilor sau ninsorilor şi aici călugării de la mânăstire au construit această balustradă de lemn pentru a fi de ajutor celor ce coboară la peşteră.

Apoi,potecuţa continuă abrupt spre vale pe nişte trepte făcute din lemn şi piatră.

Un loc de odihnă după atâta coborât dar şi după urcat

Atenţie mare pe drum pentru că sunt cioturi în zonă,eu l-am văzut mai târziu  :D
Furată de frumuseţea peisajului înconjurător,atenţia mi-a fost tare zguduită de acest ciot  încurcându-se cu un picior de-al meu...aşa că i-am făcut o poză  :p

Şi guşterul ăsta se uita tare curios probabil, să vadă de ce fac eu poze la un ciot  :))

Peştera este situată  cam pe la jumătatea dealului, deasupra Văii Casimcea.

Accesul în peşteră se face pe această scară metalică

Pereţii exteriori ai peşterii i-am găsit  împodobiţi cu flori

O formă deosebită o are şi această stâncă situată chiar deasupra peşterii

 Şi această formaţiune stâncoasă în formă de liră de lângă peşteră

Aşa am găsit interiorul peşterii în vară...

...şi aşa arăta în primăvară,de Sf. Paşte

Peştera aşteaptă mereu să audă un murmur de rugăciune...

În partea stângă a peşterii se deschide un culoar îngust către chilia Sfântului

Pe treptele săpate în piatră se merge cam 10,15 metri după care în partea dreaptă se face o mică deschidere spre chilia Sfântului.

Trecerea spre chilie, se face prin această deschidere nu tocmai mare, în peretele de stâncă

Chilia Sfântului este mică şi joasă

Cu toate că suntem într-o peşteră,acest loc este complet uscat.

În micile crăpături din zidurile peşterii oamenii au pus pomelnice cu dorinţele lor şi bani.

 Tavanul micii chilii pare a fi decorat frumos cu cristal de stâncă

 La lumina lanternei am descoperit şi aceşti păienjeni de peşteră

 Locul fiind mai uscat decât restul peşterii,aici şi-au construit plase pentru a prinde fluturii atraşi de către lumina lumânărilor aprinse.

În spaţiul ăsta mic şi întunecat cu atâţia păienjeni în jur, un fior nu tocmai plăcut care mi-a zbârlit tot părul de pe mine, m-a făcut să părăsesc chilia cât mai repede.

Păienjenii fac parte din grupul de insecte pişcăcioase şi înţepăcioase pe care nu le sufăr deloc!

Pe timp de vară dobrogeană,pe căldura aceea de foc,peştera îţi oferă  răcoarea mult dorită.

În partea dreaptă a peşterii se deschide alt culoar prin zidul de piatră,mult mai lung (în jur de 37 metri) şi mai îngust decât cel din stânga.

Pereţii sunt foarte umezi iar podeaua galeriei este alunecoasă şi coboară mult în pantă

Am intrat doar puţin şi în această galerie,doar atât cât mi-a permis spaţiul dintre pereţi şi alunecuşul de pe jos.Dacă stai şi asculţi cu atenţie,se aude clipocit de apă.

De la peşteră am făcut drumul de întoarcere spre mânăstire tot urcând cele o mie şi ceva de trepte până sus  :)

Soarele apunea molcom peste dealuri... 

 Iar Luna se grăbea să răsară...

Aşa că am pornit-o agale, pe lungul drum şerpuitor spre casă...

Între Cer şi pământ,Dobrogea a mai construit o scară către Dumnezeu...

Până data viitoare,s-auzim de Bine!

PS: data viitoare vă voi povesti şi arăta despre Crucea şi Izvorul  Sfântului şi  bineânţeles despre Piatra  Scrisă     

Foto şi text :Ishtar