Mahomencea,ţinutul uitat de timp

Pe tărâmul dintre Dunăre şi Mare,timpul s-a scurs parcă diferit.Dobrogea pulsează prin toţi porii ei o istorie veche de mii de ani şi trebuie doar să stai şi să o asculţi...Dacă vrei să îi descoperi tainele,o poţi face numai pas cu pas prin ţinuturile ei cu văi tăinuite şi dealuri înmiresmate de cimbrişor.
De mult mi-am pus în gând să ajung pe Valea Mahomencea.Ştiam doar din auzite că se ajunge foarte greu în zona aceea şi asta parcă mă impulsiona şi mai tare să ajung acolo.Ruta care mi s-a părut  mai la îndemână,a fost prin localitatea Rahmanu,apoi prin satul Haidar.Vremea era tocmai bună de colindat pe coclauri.

Toate aproape bune şi frumoase până când am reuşit să dau de drumul care duce spre satul Haidar.

Drumul ăsta e străbătut numai de căruţe şi tractoare.Pe alocuri parcă ar fi fost arat cu plugul  şi are multe crevase făcute de puhoaiele care curg în timpul ploilor.Norocul meu e că că am un Megane cu apucături de Jeep :D

Satul Haidar mai numără doar vreo zece gospodării,dintre care şapte sunt părăsite,lăsate în paragină.Doar la ieşirea din sat am văzut ceva mişcare la un fel de microfermă.

Pe uliţa principală a satului nici ţipenie de om.Nici măcar un câine sau vreo pisică...

Majoritatea caselor sunt părăsite.Unele au uşile deschise,altele au fost legate cu sârmă sau cu te miri ce.

Am sentimentul că aş vizita un fel de muzeu al satului 

E pustiu,teribil de pustiu.Parcă ar fi un sat fantomă...

Totul este lăsat în paragină,la voia întâmplării...

Nu mai este nici mama sau bunica care ţesea cândva la acest război...

Şi cine ştie când,candela v-a mai  purta un licăr de lumină...

Din tot ce a fost,au mai rămas doar ferestrele caselor, acum ca nişte ochi trişti

De aici am plecat mai departe spre fostul sat Stânca

Pe drum am întâlnit în sfârşit un nene cioban cu care am stat puţin de vorbă.Nu era din partea locului dar ştia destule despre satele Stânca şi Haidar."Io domniţă dragă îs din Vaslui.Am vinit aice să fac armata la Megidia.Şi la armată am lucrat cu animale.P'orma am rămas ca cioban aici în Dobrogea.Stau la Rahmanu,am casă,femiee şi 5 copii.Acu' lucrez aici la patron în Haidar.Stânca nu mai e demuuult,cam după timpu' lu' Ceauşescu s-a desfiinţat satu'.Era frumos şi ăla.Avea ceape' cu vaci de lapte şi multă vie.Era mai mare ca Haidar"
L-am întrebat ce s-a întâmplat cu satul Haidar de a fost părăsit şi cum era înainte.Mi-a răspuns sec:"A plecat lumea,ce era să facă?!din ce să trăiască?nu-i nici magazin în sat.Au rămas numai ăia bătrânii dar au murit,n-a mai venit nimeni după ei.Înainte era frumos!Se făcea nunţi,se petrecea...era lumea altfel!

Mi-a arătat cam pe unde să o iau spre satul Stânca şi să am grijă să nu mă apuce ploaia că nu mai ies la drum.M-am mirat tare spunându-i că nu prea văd semn că ar ploua.Mi-a răspuns scurt cu un zâmbet:"O să vezi!"

Drumul spre fostul sat Stânca de fapt nu există.Trebuie doar să mergi într-o anumită direcţie peste deal,pe nişte urme de căruţe, până dai de el.

Pe o culme de deal se mai zăresc câteva  cruci din cimitirul fostului sat

Încă se mai cunosc urmele din fosta vatră a satului.Gardurile din piatră tipic satului dobrogean cât şi temelia de la case.

Aici l-am cunoscut pe ciobanul Vasile,un om tare amabil şi cu multe cunoştinţe despre zonă. L-am întrebat ce s-a întâmplat cu satul Stânca."Io sunt de aici din Corugea.Am fost tractorist la I.A.S Casimcea,da' s-a desfiinţat şi acum îs cioban.Am familie şi copii,am şi animale.Câteva oi îs ale mele.Satul ăsta s-a numit Mahomedcea după numele la un boier turc,da' bătrânii îi zicea Memencea înainte.Era destul de mărişor şi avea C.A.P.S-a desfiinţat că aşa o vrut Ceauşescu.A luat mai întâi curentu',o desfiinţat şi ceape-ul şi lumea a plecat.Ce era să mai stea?!Uite,mai încolo după vale este rezervaţie naturală.Au venit acum câţiva ani şi de la televiziune şi au filmat."

Satul Stânca s-a numit Mahometcea până în anul 1964.La referendumul din anul 2002 satul nu mai avea niciun locuitor.
Iată ce se menţiona în Marele Dicţionar Geografic din anul 1899:
"Satul Mahometcea este sat în jud.Constanţa şi se întinde în Valea Mahometcea,pe malul drept al pârâului Mahometcea,fiind închis la nord de dealul Mahometcea-Bair cu vârful său Mahometcea-Iuc care are 212 m înălţime.Suprafaţa sa este de 1856 ha,dintre care 4 hectare sunt ocupate de vatra satului şi de grădini.Populaţia sa în majoritate turci,este de 64 de familii,sau 260 de suflete.Din partea de sud-est a satului pleacă un drum comunal spre Cundjea;din partea nord-est pleacă un altul spre Calfa.Din partea nord-vest pleacă unul spre Haidar iar din vest pleacă un drum care se bifurcă în două ramuri,una ducând la Cara-Pelit şi alta la Dulgheru"

Fostul drum al satului,coboară uşor într-o vale pe unde curge lin pârâul Mahomencea

Rezervaţia Valea Mahomencea are o suprafaţă de 1029 de ha şi se remarcă prin absenţa totală a  arborilor.Caracteristic zonei,sunt versanţii asimetrici ai văii.Pe partea stângă a văii versanţii sunt alcătuiţi din şisturi verzi,iar pe partea dreaptă a cursului de apă sunt din  loess.Valea este străbătută de câteva cursuri de apă care pe alocuri formează cascade mici.Din flora rezervaţiei se remarcă Astragalus cornutus şi garofiţa (Dianthus pallens).Fauna este reprezentată de vulpi,iepuri,popândăi,eretele sur,acvila ţipătoare mică şi pasărea ogorului.

Vasile mi-a arătat locul de unde se poate bea apă curată de izvor.

Sunt o grămadă de izvoraşe cu apă bună de băut care ţâşnesc din malul de loess.

 El fixează jumătatea aia de pet cu partea dinspre dop în gura izvorului.Pet-ul se umple cu apă şi uite aşa  îţi poţi încarca un bidon cu apă.

Aş fi vrut să mai colind prin zonă dar vremea nu a fost de acord cu mine.Nenea ciobanul de la Haidar a avut dreptate în legătură cu ploaia.

Nori ameninţători au apărut pe cer şi m-au făcut să plec de acolo mai mult de frica împotmolitului în noroi.Nu de alta,dar sigur nu avea cine să mă mai scoată de acolo.

Dobrogea este încă plină de mister.
Aici,oamenii încă mai merg la peşterile pustnicilor şi ridică rugăciuni.Mulţi nu ştiu şi nici nu au auzit de internet.
Se mulţumesc doar cu ce le dă Dumnezeu şi trăiesc aşa cum au trăit şi au învăţat de la părinţii şi bunicii lor.
Cu timpul,tinerii  nu s-au mai mulţumit cu traiul vitreg din sat şi au plecat care încotro pe la alte oraşe sau în străinătate.Au rămas doar bătrânii neputincioşi,stingându-se încet şi ei lăsând în urma lor doar nişte cruci pe coama unui deal printre firele de colilie...

Foto şi text: Ishtar