Drumul spre localitatea Alba
În spatele nostru muntele Consul învăluit în ceaţă
Spre Alba
Numele acestui sat ar deriva tot de la o denumire turcească,Akkadân adică femeia albă.Este situat pe valea pârâului Alba, între dealurile Caracuş 244 m şi Muchia Lungă care are 228 m.Pe timpuri,în acest sat se practica olăritul,acum singura sursă de venituri fiind cea a agriculturii.
Între localităţile Alba şi Valea Teilor sunt aproape 6 km.Drumul trece printr-o pădure,am oprit puţin aici pentru câteva poze.
O cişmea dobrogeană
Pădurea are un covoraş de flori
Au înflorit brebeneii :)
Şi Păscuţa sau Floarea Paştelui galbenă,Floarea Vântului (Anemone ranunculoides).În tradiţia noastră populară,aceste flori au putere protectoare împotriva spiritelor rele.Numele de Floarea Paştelui vine probabil de la perioada ei de înflorire,primăvara niciodată mai înainte de 15 martie şi nici mai târziu de 10 mai.Înainte această floare folosea la vopsitul ouălor.
O urzicuţă care m-a "atenţionat" cu prezenţa ei la mână
Vineţica sau Suliman(Ajuga genevensis)
Pe aici,şi-a făcut albie pârăiaşul Alba
Noi mergem mai departe spre localitatea Valea Teilor
Intrare în localitatea Valea Teilor.De aici poţi opri motorul maşinii şi te poţi duce la vaaaaleee...dar mare atenţie la gropane!O altă denumire a acestei localităţi ar fi Meidanchioi,tot nume turcesc care ar însemna satul cu maidan.Este străbătut de pârâul Lodzova,un alt afluent al râului Taiţa şi pârâiaşul Valea Teilor.Localitatea se află situată între dealurile Trestenic 354 m,dealul Mare 317 m,în partea estică iar în vest se află dealul Boclugea cu 411 m ai săi.Această zonă este acoperită în mare parte de păduri şi podgorii mari de viţă-de-vie.Am aflat că aici ar fi o moară acţionată hidraulic.Vizita la această moară,o las pe data viitore.
Şi iată ce ne urează primăria şi cum se prezintă drumul,un adevărat off road
Drumul lasă de dorit,sunt porţiuni mari în care mergi numai cu viteza a-I-a şi cu mari şanse de a da cu eşapamentul de caldarâm.Nu ne-am speriat,am mers încet (cu dat mărunţel din buze) că nu ne grăbea nimeni...
Ne-a întrecut în viteză o căruţă..Morala:nu te uita în spate,că cineva ţi-o poate lua înainte!
Apoi dăm de o altă pădure
Pădurea de tei de pe Valea Teilor
Un mugure ud de tei
Am făcut câţiva paşi şi pe aici
"In ză ud"...pădurea e udă rău că se pornise o ploaie mărunţică...
Şi... acel miros inegalabil al miresmelor din pădure şi al ploii de primăvară...
Un con de molid
O floare de licheni
O scorbură înfrumuseţată
Şi marele meu noroc din ziua aceea!Spun asta pentru că eu niciodată nu pot face poze la păsărele.Nu le am şi gata!Pozele astea le-am făcut cu respiraţia aproape reţinută,să nu cumva să alung această păsărică.Ne-am tratat cu o mare curiozitate una pe cealaltă.Am gugălit pe net şi am aflat că este un măcăleandru (Erithacus rubecula). Îmi este tare dragă că a stat frumos la poză :)
După ce i-am mulţumit frumos,lăsându-i o feliuţă de pâine,am purces din nou la drum.
Calitate extra buşteanul ăsta :D)))
În vârful ăla de pom,un huhurez sau o ciuvică.Spun asta,deoarece prin binoclul din dotare se vedea mai bine decât prin aparatul foto.
Şi corni înfloriţi
Ciulini uituci
Aici trecem peste o râpă
Şi mergem mai departe
O ramură cu frunze uituce
Drumul e prost şi vremea e ...cum vrea ea
Şi dăm în mijlocul drumului peste o mică scaldă ad-hoc de cinteze.Pozele le-am făcut din maşină,prin parbriz.Nu am vrut să le sperii cu zgomotul făcut de portiera maşinii,aşa că am stat cuminţi în maşină cu motorul oprit şi am admirat aceste frumuseţi înaripate.
De aici începe drumul care urcă şi coboară spre localitatea Niculiţel
Şi pădurea de la Niculiţel este inflorită,cu ghiocei,viorele,brebenei...
Releul de la Niculiţel şi un şoim ce îi dădea târcoale
Şi intrarea în localitatea Niculiţel
De aici,din centrul localităţii Niculiţel am făcut la stânga pe o străduţă spre mânăstirea Cocoşu.Vremea s-a îndreptat frumos când am ajuns noi la mânăstire.Dar despre asta vă voi povesti în capitolul următor.Am făcut o plimbare cu încetinitorul prin această vale,datorită drumului foarte prost dar nouă ne-a plăcut aşa "la pas" pe patru roţi.Zona aceasta este superbă,mai ales că nu prea e colindată de om.Pe tot drumul care duce de la localitatea Alba la Niculiţel,ne-am întâlnit doar cu două maşini şi vreo două căruţe,sau poate că şi vremea nu era bună de colindat..Oricum,am zis că mă voi reântoarce pe această vale pe timp mai frumos şi pregătită sufleteşte pentru a lua din nou la pas acest drum teribil de prost,dar pădurile şi văile cu pârâiaşe de aici sunt tare frumoase,pitoreşti.Eu zic că dragostea pe care o ai faţă de natură nu te împiedică să petreci puţin timp cu ea,să pleci hai-hui indiferent de vremea de afară.Şi ceaţa sau ploaia au farmecul lor...
~Va Urma~
foto şi text:~ISHTAR~
