Când ne-am întors pe drumul de la Valea Fagilor,am observat pe partea stângă un alt drum 229C care duce până la mânăstirea Cocoşu.Mi-am pus în gând că e musai să ajung şi pe acolo.Şi cum gândul ăsta nu îmi dădea pace,mai ales că era şi tare frumos şi cald afară,cam +22 C,am pornit din nou la drum.Ruta a fost cam aceeaşi Hârşova-Topolog-Horia-Nifon.
Spre Valea Taiţei
Spre Hamcearca
Şi iată pe ce potecă am luat-o...că drum naţional nu-i!
Nu ne-am speriat de felul cum arăta drumul şi am mers înainte.
Şi această vale este străbătută de câteva derele(pârâiaşe).
Aici am văzut poarta deschisă şi am cerut lămuriri despre cum e drumul mai încolo.Un domn foarte drăguţ şi amabil, mi-a spus că nu se poate merge mai mult de 1-2 km mai departe cu maşina,pentru că drumul se îngustează şi este şi surpat de la topirea zăpezilor şi să avem grijă să nu dăm nas în nas cu o ceată de mistreţi care mişunau prin apropiere.Noi am mai mers cam 1 km pe patru roţi,apoi am luat-o puţin la picior prin pădure.
Şi iată ce am găsit pe aici.
O floricică...
Frumoasa viorea (Scilla Bifolia)
Ghocei frumuşei
Două "antene parabolice" instalate de ştrumpfii din pădure
O întâlnire...
Ghiocelul şi buburuza lui
Cred că am dat de căsuţa ştrumpfilor :)
O altă căsuţă
Încă una...
Un adevărat cartier de locuinţe în pădure.
Un gândăcel...
Aici am găsit frunzele răscolite probabil de ceata aia de grohăitori
Am şi găsit de ce au răscolit aşa
Şi o "scărpinătoare" pentru purceluşi.
Ca ăsta sunt milioane în pădure.Aleargă şi ţopăiesc peste tot!
Noi ne-am aşezat frumos pe iarbă să păpăm merindele din traistă şi vorbeam între noi...
Şi fagii vorbeau între ei...
Un piţigoi mare vorbea cu un piţigoi sur,care ne privea foarte curios după crengi.
Este un loc tare frumos aici şi pădurea ne-a oferit o zi minunată petrecută cu ea.Am plecat înapoi spre casă cu bateriile încărcate şi cu un zâmbet larg pe faţă.Ne-am luat "la revedere" de la frumoasele viorele până la primăvara următoare.
~Va urma~
Foto şi text :ISHTAR
