Am făcut un mic popas prin pădurea Topolog
Şi pe aici primăvara e în toi
Trecem pe lângă Dealurile Slavelor
De aici se văd bine eolienele de pe Dealul Ienicerilor care are înălţimea de 151 m
Prin oraşul Babadag
În localitatea Enisala,ne-am oprit puţin pe marginea bălţii să admirăm păsările care erau acolo
Lebede graţioase,răţuşte,cormorani,stârci şi brotaci curioşi
Apoi colindăm un pic pe uliţele din Enisala.Numele localităţii provine tot din limba turcă Yeni-Sale,adică Satul Nou. În trecut a avut mai multe denumiri ca:Fenikah,Enikale sau Ienisele.Satul Enisala face parte din comuna Sarichioi.Este un sat frumos,pitoresc de pescari cu case văruite în alb şi albastru,în stil lipovenesc.
Am vizitat şi pensiunea "Enisala Safari Village",de fapt un club de vacanţă cu circuit închis ,care are condiţii minunate pentru o vacanţă de vis.Mai multe despre asta puteţi găsi aici~ http://www.safari.ro/~
De aici am plecat spre mândra cetate Heracleea.
Cetatea medievala Heracleea se află situată pe dealul Eraclia(110 m),probabil şi de aici provine numele acestei cetăţi.Încă sunt contraziceri pe baza numelui cetăţii,dar asta o las în seama marilor cercetători istorici.Mie îmi place numele de Heracleea şi aşa am să-i spun până la proba contrarie.
Drumul spre cetate l-am ales pe aici,mi s-a părut mult mai frumos să o iau printre stânci şi flori de primăvară.
O pupăză păştea liniştită...
Furnicile culegeau nectarul...
Două scânteioare...
O buburuză la soare...
Zambile moţate...
Şi urme de... zmei
Zidurile cetăţii sunt trainice
Ca mai peste tot în România se găsesc astfel de inscripţii...nici aceste ziduri nu au scăpat de vandalism :(
Ne continuăm drumul pe lângă zidul cetăţii
Intrarea în cetate
Şi un pietrar sur care ne urmăreşte de când am intrat în cetate
Poziţia belvedere a cetăţii ne oferă privelişti minunate de jur împrejurul ei.
De aici se vedeLacul Babadag,cuşma ţuguiată a muntelui Consul şi dealul Deniztepe (Dealul Mării ~278 m)
Scurt istoric
Cetatea Heracleea a fost ridicată în a doua jumătate a sec.XIV-lea de către genovezi,cu scop militar în vederea supravegherii drumurilor pe apă şi pe uscat,la vremea respectivă Lacul Razim era un golf al Mării Negre.Această cetate a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.După cucerirea Podunavei(Dobrogei) de către osmanlâi,aici s-a instalat o garnizoană militară otomană.Ulterior au apărut limbile mari de nisip care separă Lacul Razim de Marea Neagră iar cetatea a fost abandonată de aceştia,pentru că nu mai corespundea intereselor lor,strategice şi economice.
Aici am urcat pe acest zid să privim printr-o fereastră îngustă
Gropiţa asta este destul de adâncă şi bănuiesc că este un fost turn prin care se urca pe o scară,aşa cum am văzut şi în turnul cel mare.
Stau şi îmi imaginez cum priveau străjerii de aici, acum 700 de ani,corăbiile legănate de valurile mării...
Păcat că în acest obiectiv istoric nu s-a montat un panou cu detalii despre această cetate,cum am vazut şi prin alte părţi.
Privirea tot caută chipuri de străjeri care te urmăresc de la ferestrele înguste...
În capătul scărilor de metal am dat peste aceste urme în piatră.Se spune că aici,uneori, noaptea târziu stă Zmeul singur şi trist privind în depărtări,după Zâna care a fugit din palatul unde el o ţinea închisă.
Aşa că,am pornit spre Grota Zmeului.Am coborât pe aici,pe lângă stânca asta
Acelaşi pietrar sur ne urmărea cu interes
Şi am urcat pe aici printre stâncile astea
Grota Zmeului o găsesc chiar după bolovanul ăsta
Se spune că "Gaura Zmeului" aşa cum o numesc localnicii,ar fi lungă până sub cetate.Aici,demult,trăia un Zmeu fioros,care a răpit o Zână şi acesta o ţinea închisă în palatul său întunecat de sub cetate.Zâna a reuşit să fugă,undeva spre răsărit,dar nu a avut mult noroc,pentru că şi-ar fi găsit sfârşitul într-o groapă mare,adâncă numită de localnici "Groapa Zânei" iar Zmeul de atunci, trăieşte singur şi trist.
Labirintul grotei se deschide în pantă uşoară pe partea stângă.
Atunci mi-am dat seama că lanterna îmi trimitea salutări din maşină,aşa că am orbecăit pe întuneric doar cu lumina de la aparatul foto.
Alţii spun că această grotă ar fi fost un depozit al cetăţii,care s-ar fi surpat în urma unui cutremur.
Un izvoraş vrea să îşi facă drum prin stâncă...
De aici grota se îngustează mai mult,iar eu am renunţat la această expediţie neavând echipament adecvat pentru asta.Mă întreb totuşi: cum o încape Zmeul ăla pe aici,pentru că se merge mai mult în "pasul piticului",dar cred că el având puteri de vrăjitor s-ar preface într-o şopârlică :)
Aşa se vede de la "Gaura Zmeului".Se spune că uneori se văd flăcări ciudate venind dinspre grotă.Ce privelişte minunată are Zmeul!
Acelaşi pietrar sur...
De data asta luându-şi "la revedere" cu noi,cu un fâlfâit de aripi
Aceste locuri,încărcate de istorie,par rupte din basme cu Zmeul,Zâna şi cavalerii medievali.
Parcă tot te aştepţi ca pe acest drum,să apară o ceată de cavaleri călare în goană spre cetate...
Aici legea au făcut-o apele şi vântul,pecetluind soarta acestei cetăţi.Apele Mării s-au despărţit pentru totdeauna de zidurile Heraclee-ei,iar Zmeul din poveste şi marele Lord Vânt,au rămas să stăpânească peste acest tărâm de basm...
Plimbarea a fost minunată şi plină de aventuri.
Deci,dacă veniţi la cetatea Heracleea,neapărat vizitaţi şi "Grota Zmeului" şi mai ales nu vă uitaţi lanterna!
Până data viitoare s-auzim de bine!
Foto şi text:~Ishtar~
















































































































